Another Breach in the Wall

Another Breach in the Wall

Expoziția principală va fi dedicată proiectelor și acțiunilor capabile să genereze spații urbane excepționale, care privesc cu un ochi critic legile, regulile și codurile de conduită conform cărora spațiul urban este produs și utilizat în mod tradițional. Plecând de la premisa că legile, regulile și codurile (morale, de conduită etc.) sunt zidurile invizibile care ne organizează viața de zi cu zi, expoziția va prezenta intervenții capabile să deschidă breșe prin aceste ziduri, făcând posibile tipuri de comportament inedite, noi și neașteptate. În acest sens, scopul expoziției este de a demonstra că spațiul urban, conceput ca un spațiu social în care ne putem întâlni pentru a dezbate, a protesta, a avea grijă unii de alții, a colabora și multe altele, poate fi produs de orice persoană care are instrumentele potrivite.

STATEMENT CURATORIAL

Zidurile sunt dispozitive de control. Sunt instrumente binare de incluziune şi excluziune: dacă o latură este ”înăuntru”, cealaltă este cu siguranţă „afară”. Zidurile sunt manifestări ale puterii: reglementează mobilitatea, comportamentul, comunicarea şi posesia. Dincolo de orice zid – făcut din cărămidă şi mortar ori din linii de cod – stau legi, porunci, norme, reguli, regulamente, contracte, coduri, protocoale, standarde, termeni, condiţii, credinţe şi ideologii. Aceste constructe sociale sunt adevăratele ziduri care modelează mediul în care trăim.

Aceste ziduri invizibile se află într-o permanentă negociere: sunt modificate, extinse, revizuite, actualizate, elaborate, cenzurate, falsificate, desfiinţate, transpuse, interpretate, uitate, neglijate, ori anulate. Acest proces de negociere este cel prin care schimbarea naturii zidului devine posibilă: ce este menit să prindă în cursă poate să şi protejeze. Într-adevăr, zidurile includ anumite grupuri pentru a exclude altele. Însă zidurile pot fi oricând străpunse, iar atunci când sunt, acestea devin capabile să cuprindă alte grupuri mai numeroase şi mai diferite. Zidurile sunt manifestările unei ordini existente, naturalizate. Să le străpungi înseamnă să perturbi modul în care sunt create, deschizând posibilitatea existenţei unei societăţi diferite.
Un tip deosebit de breşă este „deschiderea”. În arhitectura militară, o deschidere (sau o fantă de săgeată) este un dispozitiv de apărare şi supraveghere care permite armelor arcaşului sau ale artileristului să fie lansate dintr-o fortificaţie în timp ce trăgătorul rămâne ascuns sau sub acoperire. În limbajul comun, deschiderile sunt mai degrabă înţelese ca o portiţă de scăpare: ambiguităţi sau omisiuni care permit eludarea intenţiei unui statut, unui contract sau a unei obligaţii. Materiale ori imateriale, deschiderile sunt menite a fi transformate în arme.

Expoziția Another Breach in the Wall [Încă o breşă în zid] este dedicată deschiderilor: proiecte şi acţiuni care sunt capabile să genereze spaţii urbane excepţionale, contestând legile, regulile şi codurile conform cărora oraşele sunt create şi locuite. Aceste intervenţii nu urmează legi, reguli sau coduri în mod automat, ci mai degrabă le negociază, le interpretează, le vizualizează, le explorează zonele ambigue, le eludează sau le radicalizează. Dacă legile, regulile şi codurile sunt zidurile invizibile care ne organizează viaţa de zi cu zi, expoziția Another Breach in the Wall tratează ca subiect principal mecanismele prin care se deschid breșe în aceste ziduri, dezvăluind noi şi neaşteptate căi de comportament.

Ca atare, Another Breach in the Wall prezintă strategii creatoare de breşe care sunt realizate nu doar de arhitecţi şi urbanişti, ci şi de designeri, artişti, activişti, excentrici şi de toţi cei capabili să adopte o abordare creativă şi critică a oraşului, transformând modul în care este locuit şi creat.
Another Breach in the Wall urmăreşte astfel să încurajeze publicul să conştientizeze, să se îndoiască şi să extindă graniţele puterii lor politice, oferind instrumente prin care să-şi transforme mediul în moduri inedite, şi să susţină dreptul tuturor la oraş.

(n. 1980) este arhitect și curator stabilit în Suceava, România. A expus în cadrul celei de-a 5-a Bienale de Arhitectură și Urbanism din Shenzhen și a contribuit la proiectul „State of the Art of Architecture” din cadrul primei Bienale de Arhitectură din Chicago, precum și la Pavilionul SUA realizat pentru cea de-a 14-a Bienală de Arhitectură din Veneția. Textele sale au fost publicate, printre altele, în San Rocco, Log, Volume sau OASE. Acesta a ținut prelegeri în cadrul unor instituții academice și culturale, printre care se numără The Architecture Foundation din Londra, HÉAD din Geneva, Universitatea din Melbourne, Politehnica din Milano, MAO din Ljubljana, VI PER din Praga, ÉAVT din Paris sau Academia de Arte din Bratislava. Alături de Davide Tommaso Ferrando, a inițiat și co-curatoriat  „The Unfolding Pavilion” din cadrul celei de-a 15-a, 16-a și a 17-a Bienale de Arhitectură din Veneția. Daniel este fondator și editor al proiectului de cercetare intitulat „OfHouses – a collection of old forgotten houses”.

 

(n. 1980) este critic de arhitectură, curator și cercetător, cu un predominant interes față de interacțiunile dintre arhitectură, oraș și media. În prezent, este colaborator științific la Facultatea de Artă și Design din cadrul Universității Libere din Bozen-Bolzano. A susținut prelegeri în mai multe instituții, inclusiv la Bienala din Veneția, Universitatea din Melbourne, institutul Berlage din Delft, Asociația de Arhitectură din Londra și ETSA Madrid. Alături de Daniel Tudor Munteanu, a inițiat și co-curatoriat „the Unfolding Pavilion” din cadrul celei de-a 15-a, 16-a și a 17-a Bienale de Arhitectură din Veneția. Director al Viceversa și editor al  Realismoutopico, scrierile sale sunt publicate în reviste de specialitate precum The Architectural Review, Log, Casabella și Volume. În anul 2018, acesta publică prima sa carte, intitulată The City in the Image.