Traseul

Traseul

Bienala de arhitectură a început pe 23 septembrie și continuă până pe 23 octombrie sub tema generală Orașul – un bun comun. Expoziția principală din cadrul Beta 2022 – Another Breach in the Wall funcționează împreună cu proiectul editorial asociat, care oferă explicații privind conceptul, strategia și proiectele selectate.

Pregătim o serie de articole prin care să comunicăm ce anume ne-am propus să realizăm în această a patra ediție a Beta, cât am reușit și cum decurge procesul.

O bienală de arhitectură este un tip de eveniment aparte. Deoarece durează doar câteva săptămâni, are privilegiul de a reprezenta un loc pentru experimentare. Când au fost invitați să răspundă temei propuse de organizatorii Beta, și anume Orașul ca bun comun, echipa de curatori – Daniel Tudor Munteanu și Davide Tommaso Ferrando, au decis că cel mai potrivit loc pentru a vorbi despre oraș e chiar orașul. Așadar, încă de la primele etape ale conceperii, Another Breach in the Wall a fost gândită ca o expoziţie capabilă să-şi extindă graniţele dincolo de zidurile unui spaţiu de galerie, invadând oraşul care o găzduieşte pentru a-şi anima spaţiile şi cetăţenii care le locuiesc.

Principala trăsătură a expoziţiei (şi principiul său de bază) este o rută urbană cu o lungime de 23 de kilometri care face legătura, într-o buclă închisă, între unsprezece cartiere din Timişoara. De-a lungul acestei rute, care a fost supranumită Traseul expoziţiei, au fost propuse peste o sută douăzeci de lucrări: în spaţiile în aer liber – pe străzi, în pieţe şi în parcuri din Timişoara, precum şi în interiorul Casei cu Maimuţe (Palatul Ștefania) – spaţiul interior de expunere.

Geometria Traseului urmează o logică situaţionistă bazată pe întâmplare şi întâlniri accidentale. Două locuri simbolice au fost selectate pe o hartă a oraşului – Piaţa Traian şi Gara de Nord – şi, pornind de la acestea, a fost definită o reţea echilaterală alcătuită din nouăsprezece noduri care şi-a păstrat ca măsură modulară distanţa dintre cele două puncte de plecare. Cele nouăsprezece noduri astfel găsite au fost ulterior conectate, de preferinţă, printr-o alee continuă şi închisă care, odată adaptată la neregularităţile străzilor reale din Timişoara, a sfârşit prin a defini geometria Traseului. Această regulă autoimpusă a permis echipei curatoriale să nu se lase influenţată de cunoaşterea anterioară a oraşului, care ar fi afectat în mod inevitabil definirea traiectoriei expoziţiei. În schimb, zone noi şi neaşteptate din Timişoara au putut fi incluse în Traseu, activând teritorii marginalizate şi construind un imaginar alternativ al oraşului.

În cadrul Traseului, cele nouăsprezece noduri găzduiesc un proiect special al Bienalei. Intitulat Un arhipelag de micronaţiuni, acesta cuprinde instalaţii spaţiale narate sub forma unor „micronaţiuni”: state fictive ale căror poveşti sunt menite să vizualizeze, să spaţializeze şi să dezbată câteva dintre urgenţele care caracterizează oraşul contemporan. Nouă dintre instalaţii au fost comisionate unor arhitecţi români: abruptarhitectura, stardust architects*, Viceversa, F O R, Zeppelin, StudioBASAR, a-works, Vitamin Architects și Grillo Vasiu. Fundaţia Art Encounters a fost autorul unei instalații. Alta a fost obiectul unui concurs dedicat membrilor Ordinului Arhitecţilor din România. Una a fost proiectată de o echipă de studenţi de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timişoara. Celelalte şapte noduri au fost curatoriate de echipa Beta. Toate cele nouăsprezece instalaţii sunt specifice sitului, însă, în timp ce lucrările comisionate sunt complet noi, cele curatoriate de Beta sunt proiecte existente anterior care au fost regândite pentru a se încadra în naraţiunea fictivă.

Asemenea celor nouăsprezece micronaţiuni, contribuţiile repartizate de-a lungul Traseului au fost selectate şi amplasate astfel încât să rezoneze cu caracteristicile particulare ale siturilor lor specifice, permiţându-le să prezinte zonele din oraş care le găzduiesc într-o lumină diferită. Toate aceste contribuţii sunt fie replici, fie dezvoltări ulterioare ale lucrărilor produse anterior în diferite părţi ale lumii. Atunci când a fost posibilă identificarea autorilor şi contactarea acestora, replicile şi dezvoltările au fost realizate cu sprijinul lor. Toate contribuţiile au fost selectate datorită capacităţii lor de a arăta modalităţi creative de a locui oraşul.

Harta traseului – google mapsîn proces de actualizare

Motivele pentru expunerea copiilor sunt numeroase. În primul rând, reproducerea este o strategie de a nara lucrările, determinând mai curând accentuarea cunoaşterii lor integrate decât sublinierea valorii lor obiectuale şi auctoriale. În acelaşi timp, prin implicarea activităţii mai multor producători locali, în loc de a finanţa serviciile de livrare internaţionale, reproducerea este un mod de a redistribui economia mobilizată de Beta în Timişoara. În final, nefiind nevoie să fie returnate autorilor, cele mai reuşite replici, în cazul în care sunt bine primite de către public, pot rămâne ca un cadou pentru oraș.

Another Breach in the Wall nu a fost concepută ca o expoziţie statică, ci mai degrabă ca una dinamică ce se transformă pe parcursul existenţei sale de o lună. Amplasată într-un spaţiu public, lucrările sunt expuse fenomenelor naturii, vandalismului, atenţiei publicului, comportamentelor neadecvate, judecăţilor greşite şi aproprierii. Exact asemenea oricărei intervenţii urbane, unele lucrări pot fi utilizate, unele pot fi furate, unele pot fi distruse, unele pot fi iubite, şi unele pot fi ignorate. Cetăţenii vor fi cei care decid ce merită să fie păstrat din această ediţie Beta, reacţionând firesc la provocarea curatorilor, care au intervenit în spaţiul lor public fără a le cere părerea.

Pentru a face aceste „intervenţii urbane nesolicitate” recognoscibile, toate replicile (acolo unde lucrarea a permis) au fost pictate în galben şi/sau roz. Codul cromatic urmează două referinţe. Galben este culoarea omniprezentelor conducte de gaze care pot fi găsite pretutindeni pe străzile Timişoarei, şi deci îi aparţine în mod firesc. Culoarea roz este un omagiu adus „celui mai roz roz din lume”: un pigment special creat de artistul britanic Stuart Semple, care, conform termenilor şi condiţiilor sale, poate fi folosit de oricine, cu excepţia artistului britanic Anish Kapoor, care în 2016 a cumpărat drepturile exclusive asupra „celui mai negru negru din lume”, monopolizând utilizarea sa pe plan artistic.

Traseul poate fi identificat prin oraș urmărind misterioasa linie galbenă – și acesta fiind un proiect în sine, replică după Manhattan Tag – proiect de urban art realizat de MOMO în 2006 în New York (mai multe detalii despre acest proiect vor urma cât de curând). E de menționat că linia galbenă e temporară, va dispărea în scurt timp. Mulțumim Caparol pentru ajutor.