BARA

BARA

#micronațiuni

autor: studioBASAR, (Alex Axinte, Cristi Borcan), Lucia Palagiesu, Marta Bacalu
locație: Calea Aradului şi Calea S. Bocu

Parcă ar putea să apară oricînd, în orice oraș, pe fiecare stradă, după orice colț de bloc. Cu silueta inconfundabilă, simplă și modestă care așteaptă mereu ceva, ca o sperietoare aplecată de vînt la marginea câmpului. Te așteaptă pe tine, care te-ai cățărat pînă sus să te joci de-a Nadia, să te dai pe bară și să atârni cu capul în jos. Și pe tine, care dădeai ca Hagi bară-gol la jocul „douășuna”. Și pe voi, care îi îndoiați brațele de cît le sprijineați la „flori-fete-filme-”. Dacă închizi ochii, îi auzi și acum sunetul de țeavă ciocănită și îi simți mirosul de metal din palme. „Ne vedem la bară” era punctul tău de sprijin din curtea blocului, martor tăcut și suport plăcut pentru atâtea generații de locatari.


Lumea s-a schimbat. Nu prea mai răsună ecoul covoarelor bătute duminică dimineața. Nici joaca copiilor nu le mai îmbracă ciorchine. Copiii de la bară au crescut, au înmulțit mașinile din curtea blocului și au uitat de bare. Unele au ruginit, s-au încurcat, au început să prisosească și au fost tăiate și duse la fier vechi. Cu o încăpățânare de țeavă care a văzut multe, altele încă mai stau în picioare. Ai zice că sînt niște relicve depășite, nefolositoare, urîte. Într-o mare de mașini și garduri, stau însă înfipte în niște mici insule rămase pentru libera folosinţă a locatarilor. Aici, în arhipelagul din jurul barei, există încă un licăr de joacă și socializare. Au fost bune și în pandemie, pentru un umăr sprijinit la o vorbă, nişte tracțiuni de menținere, ori un leagăn agățat și un copil cocoțat.


Și parcă nu mai sunt așa de inutile. De la „platforma gospodărească” din schițele de sistematizare pînă la sperietoarea blândă ce ține mașinile și gardurile la distanță, dar care primește în brațele sale copiii de atunci și de acum, e un drum lung. Și e o lecție de învățat aici. Curțile de bloc nu trebuie să fie doar niște spații tehnice, de tranzit și depozitare. Locuitorii au nevoie în proximitate de spații narative, de obiecte și locuri de folosire în comun, care să le devină repere, de care să se atașeze și pe care să le îngrijească. În acest context, propunem amenajarea unor „platforme de socializare” în jurul unor structuri metalice care să consolideze și să extindă utilizările informale ale bătătoarelor: de vorbă, odihnă, mișcare. Barele se întind, se îndoaie și se apleacă să susțină și să stimuleze imaginația locuitorilor. Ne vedem la bară!

foto: studioBASAR

Instalația BARA a fost dezvoltată împreună cu locatarii din cartier, în urma unei serii de workshop-uri și discuții între autori, organizatori și comunitate.

studioBASAR este un birou de arhitectură cu sediul în Bucureşti, înfiinţat în anul 2006 de Alex Axinte şi Cristi Borcan. Prin implicarea critică a culturii urbane, studioBASAR caută să revendice spaţiile uitate, să sprijine practicile emergente, şi să lucreze cu o gamă variată de actori în vederea redobândirii binelui comun. Într-un context urban definit de privatizare radicală, neîncredere endemică, declinul abrupt al practicilor colective şi producţie spaţială descendentă, proiectele studioBASAR funcţionează ca formate spaţiale intermediare care facilitează procesele colaborative şi favorizează participarea utilizatorilor în vederea creării unui oraş mai accesibil şi mai drept.